muzica din subterană

M-am abătut puţin de la tema blogului şi am scris un reportaj, mai bin ezis un feature despre un moş foarte interesant şi pe care aproate toţi chişinăuienii îl cunosc. Pe Moş Ion l-am găsit la locul lui obişnuit. Intrarea în pasajul subteran din faţa magazinului «Unic» îi place cel mai mult.

Cîntă ceva la acordeonul vechi pe care îl are încă din anii tinereţii. Se uită undeva în gol. Nu vede mai mult de 80 la sută, în schimb aude şi simte mai bine ca orice clarvăzător. Culorile lui preferate sînt surul şi negrul. De fapt, în copilărie îi plăcea mai mult albastrul şi verdele, dar orbia i-a schimbat preferinţele. A rămas fără vedere pe la vîrsta de 12 ani, în urma unui accident, de care nu vrea să-şi amintească.

Acum are 53 de ani. Este căsătorit şi creşte doi copii.

Moş Ion este fericit că a învăţat la şcoala muzicală din Bălţi. «Dacă nu învăţam să cînt la acordeon, acum muream de foame. Dar aşa, Slava Domnului!». În fiecare zi, cîştigă între 60 şi 150 de lei. Spune că îi ajung pentru trai, dar aceşti bani nu pot să îi reîntoarcă vederea. Crede că dacă nu orbea, viaţa lui ar fi fost mult mai luminoasă. «Poate cîntam acum cu Botgros, dar aşa stau în subterană şi aştept ca trecătorii să îmi arunce cîte un ban».

Moş Ion nu are o muzică preferată. Cîntă tot. Nu ţine minte cum se numesc melodiile. De fapt, nu-şi mai aminteşte nici ce s-a întîmplat ieri. «Sînt deja bătrîn şi mi-e greu să ţin minte. Poate că am jucat şi în filme, că mi-au zis mulţi că m-au văzut pe la televizor», zîmbeşte moş Ion.

Într-adevăr a jucat în film. Este vorba de filmul « La răscrucea destinelor» în regia lui Ion Chistruga.

În fiecare zi este la locul de muncă. Iarna îi este mai greu să lucreze. «Îmi îngheaţă mîinile şi picioarele. Iar cînd ţi-i frig nici nu îţi este a cînta», spune moşul. Se mai întîmplă uneori să se termine banii din casă. Şi atunci uită şi de frig şi de zăpadă, îşi ia acordeonul şi e gata să-şi înceapă cîntarea.